sâmbătă, 13 aprilie 2013

radioactive, plutoniu şi bomba atomică

     Melodia de mai jos îmi aminteşte de un accident despre care am citit, accidentul a avut loc la 1 August 1944 în Los Almos, New Mexico acolo unde se găsea laboratorul ce urma să fabrice prima bombă atomică pentru americani. Plutoniul era un metal argintiu descoperit cu doar 4 ani în urmă. Într-una din încăperile acestui laborator lucra Don Mastick un chimist în vârstă de doar douăzeci şi trei de ani, un chimist ce promitea multe pentru superiorii săi însă aflat totuşi la început de drum. Mastick împreună cu echipa sa făceau experimente cu plutoniu care la vremea aceea era un metal extrem de rar întâlnit, de aceea atunci când se întâmpla un accident, şi acestea se întâmplau destul de des, elementul chimic trebuia recuperat în totalitate. Neştiind că în flaconul sau Mastick deţinea o mică bombă, el rupe accidental gura eprubetei iar aceasta scoate un zgomot specific iar materialul din ea este proiectat pe perete o parte ajungând pe gura chimistului. Mastick declară ulterior că a simţit gustul acidului aşadar este sigur că în gura sa se găsea plutoniu.
     Aflând de accident superiorii lui Mastick decid ca acesta să-şi clătească gura cu soluţie de citrat de sodiu iar apoi cu bicarbonat astfel  încât plutoniul din gură chimistului să fie recuperat. După prima clătire a gurii s-a recuperat o jumătate de microgram de plutoniu. În 1945 un microgram de plutoniu era considerat doza maximă pe care o putea suporta organismul uman. Măsurile nu s-au oprit aici chimistul fiind obligat să-şi provoace vărsături pentru a elimina eventualul plutoniu ajuns în stomac. După accident radiaţiile emise de respiraţia lui Mastick  ajungeau până la doi metri de gură acestuia.
     La acea vreme se ştia că plutoniul era foarte dăunător la nivelul plămânilor, se pare totuşi că în sistemul digestiv a ajuns într-adevăr plutoniu, însă acesta nu a fost absorbit în tot organismul. Mastick a urinat câţiva atomi de plutoniu până la bătrâneţe, dar nu a suferit de nici o afecţiune gravă. Chimistul a murit în 1995 la 50 de ani după accident.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu