marți, 2 iulie 2013

Inutilitatea comparaţiei dintre tine şi alţii

     Obiceiul de a te plânge încontinuu de propria ta viaţa este unul dintre cele mai prosteşti, şi până acum am încercat să evit astfel de oameni, mi se pare că la noi povestea drobului de sare care stă să cadă a fost înţeleasă pe dos, şi tot amânăm să trecem la fapte până ce ne trezim într-o zi că este prea târziu, dar până atunci o ţinem tot într-o jelanie. Nu încerc acum să schimb lucruri care nu îmi stau în putere să le schimb (iar în cazul ăsta da, poţi să te plângi până vor fi luate măsuri), dar pe cele care pot eu să le schimb de ce nu? De ce trebuie să amânăm mereu soluţiile care sunt chiar în faţa noastră?

      Problema este că ne facem singuri viaţa amară comparându-ne tot timpul cu alţii până ajungem să ne simţim mizerabil. Imaginaţi-vă : Te uiţi la pozele cuiva de pe Facebook, vezi ce face el şi ţi se pare că viaţa ta nu este suficient de interesantă.Vezi pe cineva cu un corp brici şi te simţi aiurea când te gândeşti la al tău. Citeşti despre oameni care călătoresc în toată lumea, ajung în locuri exotice cu hoteluri de lux şi te întrebi tu cum de nu ai ajuns acolo. Vezi pe altcineva cu un job mai bun şi te gândeşti cât de nemulţumit eşti în carieră.

      Bineînţeles că se face astfel o comparaţie între propria ta realitate şi un ideal sau un vis, e ca şi cum ai compara o maşină de epocă cu un bolid de formula 1,nu compari lucruri similare.

     De exemplu: să zicem că vreau să alerg în parc, şi la un moment dat trece cineva pe lângă mine care aleargă mult mai repede. Bineînţeles e un alergător mai bun, iar asta mă face să mă gândesc ce prost alegător sunt. Numai că nu mă pot compara cu acel alergător pentru că nu deţin toate informaţiile. Nu ştiu:
     - Ce distanţă a parcurs (poate el a alergat doar 2 Km iar eu 12)
     - Cât timp s-a antrenat (e posibil ca el să alerge de o lună iar eu abia de două zile)
     - Dacă el şi-a făcut încălzirea şi e la punctul maxim al antrenamentului, pe când eu sunt la începutul lui.
     - Poate el este intr-o stare fizică mai bună pe când eu mi-am luxat piciorul acum câteva luni.

     - Dacă se antrenează pentru o cursă de viteză pe 1000 de metri pe când eu pentru o cursă de rezistenţă pe 10000 de metri.
     - Ce se întâmplă în viaţa lui, poate el are un program mai liber pe când eu muncesc din greu, am mutat mobila prin casă sau am dormit extrem de puţin în ultimele zile.
     - Ce îl motivează pe el, poate el vrea să câştige o cursă cu orice preţ pe când eu alerg doar de plăcere.

     Având în vederea toate acestea şi mulţi alţi factori, de ce mi-aş compara viteza mea de alergare cu viteza celuilalt în acel moment? Sunt chestiuni irelevante. Doar s-a întâmplat să alergăm pe aceeaşi pistă în acelaşi timp, dar asta şi nimic mai mult nu coincide.

     Şi să presupunem prin absurd că toate condiţiile ar fi la fel, la ce m-ar ajuta comparaţia? Ar fi fără sens chiar şi atunci.

     Singurul lucru care contează, şi asupra căruia trebuie să mă concentrez în acel moment ca alergător, sunt doar eu. Să mă perfecţionez ca alergător, să alerg mai departe şi să devin mai bun comparându-mă cu mine însumi.

     Iar asta este singurul lucru asupra căruia trebuie să te concentrezi în viaţa - bucură-te de alergare, învaţă cât mai multe despre tine, continuă să faci paşi şi abandonează orice comparaţie. Astfel călătoria îţi va fi pe plac mult mai mult.