duminică, 22 septembrie 2013

Întâlnindu-l pe Dumnezeu


Povestirea anonimă ce urmează am găsit-o întâmplător într-un almanah vechi cu paginile îngălbenite, mi-a plăcut şi am zis să o transpun şi aici, pe blog.


Te întorceai acasă când ai murit.

A fost un accident de maşină. Nimic ieşit din comun, dar totuşi fatal. Ai lăsat în spate o soţie şi doi copii. A fost o moarte bruscă fără durere. Cei de la ambulanţă au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a te salva, dar fără succes. Corpul tău a fost complet spulberat, nu ţi-ai fi dorit oricum să fii resuscitat, crede-mă.

Şi atunci m-ai întâlnit.

"Ce... Ce s-a întâmplat?" Ai întrebat tu. "Unde sunt?"

"Ai murit." Am spus eu fără ocolişuri.

"A fost un camion...Un camion care a derapat..."

"Da, aşa e." Am spus eu.

"Am...Am Murit?"

"Da. Dar să nu-ţi pară rău toată lumea moare." Am spus eu.

Ai privit în jur şi nu ai văzut nimic. Doar tu şi cu mine. "Ce este locul acesta?" M-ai întrebat. "Este lumea de apoi?"

"Mai mult sau mai puţin."Am răspuns eu."

"Tu eşti Dumnezeu?" M-ai întrebat.

"Da."  Am răspuns. "Eu sunt  Dumnezeu."

"Copii mei...Soţia mea." Ai spus tu.

"Ce e cu ei?"

"Vor fi în regulă?"

"Asta îmi place să aud." Am spus eu. "Numai ce ai murit şi eşti îngrijorat de familia ta, asta e un lucru bun."

Te-ai uitat fascinat la mine. Pentru tine nu arătam ca Dumnezeu. Mă asemănam cu un om obişnuit. Mai mult semănam cu un profesor de gramatică decât cu o figură atotputernică.

"Nu-ţi face griji." Am spus. "Vor fi bine cu toţii. Copii îşi vor aminti de tine ca fiind perfect din toate punctele de vedere. Nu au crescut prea mari pentru a te dispreţui, soţia va plânge la exterior, dar pe interior se va simţi uşurată. Să fiu sincer căsnicia voastră se năruia oricum. Ei
îi va părea rău că se simte uşurată, dacă asta îţi va aduce consolare."

"Oh!" Ai spus tu. "Iar acum ce se va întâmpla, voi ajunge în rai sau în iad, sau ceva de genul asta?"

"Nici una." Am spus eu. "Te vei reîncarna."

"Ah." Ai spus. "Deci Hinduismul avea dreptate."

"Toate religiile au dreptate în felul lor." Am spus. "Mergi cu mine."

M-ai urmat în timp ce ne plimbăm în neant. "Unde mergi?"

"Nicăieri în mod special." Am spus eu. "Numai că e bine să ne plimbăm în timp ce vorbim."

"Şi care-i treaba?" M-ai întrebat. "Când mă voi renaşte voi fi ca nou, nu? Un copil. Şi toate experienţele mele şi tot ce am făcut în viaţă nu vor conta, nu?"

"Nu chiar." Am răspuns. "Porţi în tine toate cunoştinţele şi experienţele acumulate în vieţile tale trecute. Doar că tu nu îţi aminteşti de ele în momentul ăsta."

M-am oprit din mers şi te-am luat pe după umeri. "Sufletul tău este mult mai magnific, frumos şi mai mare decât ţi-ai putut imagina vreodată. O minte umană poate cuprinde doar o mică fracţiune din ceea ce eşti tu cu adevărat. Viaţa este ca atunci când îţi bagi un deget într-un pahar cu apă să vezi dacă este caldă sau rece. Pui o mică parte din tine în acel pahar iar când o scoţi câştigi  toată experienţa de care aveai nevoie."

" Ai fost om în ultimii 34 de ani, iar mintea ta nu s-a lărgit încă pentru a putea cuprinde imensitatea conştiinţei tale. Dacă ne mai plimbam vei începe să-ţi aminteşti totul. Dar nu are rost să facem asta după fiecare viaţă."

"De câte ori m-am reîncarnat atunci?"

"Oh, de multe ori. De multe multe ori şi în diferite vieţi." Am spus. "De data aceasta vei fi fiica unui ţăran chinez de prin anul 540 e.n."

"S-Stai, Cum?" Ai rostit încurcat. " Mă trimiţi înapoi în timp?"

"Păi, practic da. Dar timpul, aşa cum îl ştii, există numai în universul tău. Lucrurile sunt diferite acolo de unde vin eu."

"De unde vii tu?" Ai întrebat pus pe gânduri.

"Oh sigur!" Am explicat eu."Vin de undeva. Din altă parte. Şi acolo mai sunt şi alţii ca mine. Ştiu că vrei să ştii cum este acolo, dar sincer, nu ai înţelege."

"Ohh!" Ai rostit puţin dezamăgit."Dar aşteaptă dacă sunt reîncarnat în diferite locuri în timp, pot interacţiona cu mine însumi la un moment dat?"

"Sigur, se întâmplă tot timpul. Şi cu ambele vieţi conştiente doar de timpul lor, nici nu vei şti că s-a întâmplat."

"Deci care este rostul a toate acestea?"

"Serios?" Am întrebat eu." Serios? Chiar mă întrebi care este sensul vieţii? Nu sună asta un pic stereotipic?"

"Păi e o întrebare rezonabilă."  Ai insistat tu.

Am privit în ochii tăi. "Sensul vieţii, motivul pentru care am creat întreg universul este pentru ca tu să te maturizezi."

"Eu, adică omenirea? Vrei ca noi să ne maturizăm?"

"Nu, doar tu. Am făcut întreg universul pentru tine. Cu fiecare viaţă tu creşti te maturizezi, şi devii o inteligenţă mai mare şi mai minunată."

"Doar eu? Cum rămâne cu toţi ceilalţi?"

"Nu mai exista nimeni altcineva." Am răspuns. "În univers nu eşti decât tu şi cu mine."

Ai privit uimit la mine..."Dar toţi oamenii de pe Pământ?"

"Tu eşti toţi. Diferite incarnări ale tale."

"Aşteaptă. Eu sunt toată lumea?"

"Acum te-ai prins." Am spus eu felicitându-te cu o lovitură uşoară pe spate.

"Sunt toţi oamenii care au trăit până acum?"

"Şi cei care vor trăi, da."

"Eu sunt Ceauşescu?"

"Şi cei care l-au împuşcat, da."

"Eu sunt Hitler?" Ai întrebat îngrozit.

"Şi toate victimele din lagăre."

"Eu sunt Iisus?"

"Şi toţii cei care l-au urmat."

Ai rămas tăcut.

"De fiecare dată când ai persecutat pe cineva," Am spus eu, "Te-ai persecutat pe tine. Fiecare act de binefacere pe care l-ai făcut, ţi l-ai făcut ţie. Fiecare sentiment de tristeţe sau de fericire trăit sau ce va fi trăit de acum încolo, va fi resimţit şi de către tine."

"De ce?" Ai întrebat. "De ce se întâmplă toate aşa?"

"Pentru că într-o zi vei ajunge unul ca mine. Pentru că asta eşti tu. Eşti la fel ca mine. Eşti copilul meu."

"Uou!" Ai rostit neîncrezător." Vrei să spui că sunt un zeu?"

"Nu. Nu încă, eşti un fetus, încă creşti. Odată ce vei trăi toate vieţile umane din toate timpurile, vei fi crescut destul pentru a te naşte."

"Deci tot universul." Ai spus tu. "Este doar..."

"Un ou al destinelor." Am răspuns eu. "Acum a sosit timpul  să te duci în următoarea ta viaţă."

Şi te-am trimis pe calea ta.

vineri, 13 septembrie 2013

Câteva chestii ce nu te învaţă la şcoală, deşi ar trebui


Că tot se apropie începutul şcolii pentru multă lume pregătirile sunt în toi. Îmi aduc aminte cu plăcere de primii ani de şcoală şi nu regret nimic din ceea ce a însemnat şcoală pentru mine. Acum am 29de ani însă mă gândesc că şcoala ar putea fi totuşi locul unde ai putea să înveţi unele idei pe care eu le-am priceput mai târziu şi care, cred eu, că trebuia să le fi ştiut de pe timpul terminării şcolii.

Poate unele din ideile de mai jos au fost discutate de către profesori dar cred eu, fără a fi vreun specialist în educaţie, se simte lipsa în şcoli a unei ore cel puţin odată pe săptămână, în care un profesor specializat să vorbească despre dezvoltare personală elevilor, cred că lucrul ăsta ar aduce multe beneficii societăţii în general.

Aşadar mai jos m enumerat câteva dintre lucrurile pe care aş dori ca şcoala să le fi explicat mai pe larg.

1. Nu te compara cu alţii. Egoul îşi doreşte comparaţia. Vrea să găsească mereu motive pentru care tu să te simţi bine cu tine însuţi ( am un telefon nou). Dar făcând asta devine foarte greu să nu te compari cu cei din jur care au mai mult decât tine ( o nu! Gigică are un telefon mai performant decât mine). Şi ajungi de unde ai plecat şi iar nu te simţi bine cu tine însuţi. Dacă te compari tot timpul cu alţii laşi lumea înconjurătoare să controleze cum te simţi tu cu tine însuţi.

Cea mai bună metodă este să te compari pe tine doar cu tine, să vezi cât de mult ai avansat şi să analizezi împlinirile. Poate nu pare la fel de distractiv dar pe termen lung asta îţi va aduce mai mult stil şi putere personalităţii tale ceea ce te va face să gândeşti pozitiv pe termen lung.

2. Învaţă să mulţumeşti. Probabil că am fost învăţaţi să fim recunoscători pentru că aşa e corect, sau pur şi simplu pentru că aşa se face. Dar acel sentiment de gratitudine dacă reuşim să îl menţinem un minut sau două ne poate aduce de la o stare negativă la una pozitivă foarte uşor. E foarte bine şi pentru menţinerea optimismului şi atunci când vrem să ne concentrăm asupra lucrurilor importante. Cel mai important atunci când mulţumeşti cuiva este faptul că faci oamenii fericiţi ceea ce te va face şi pe tine fericit pentru că emoţiile sunt contagioase.

3. Nu lua lucrurile prea în serios. Cele mai multe temeri de cele mai multe ori nu devin realitate, iar ceea ce poate părea o mare problemă acum poate nici nu ţi-o vei aminti peste 3 ani.

Luându-te prea în serios pe tine sau emoţiile tale de cele mai multe ori nu duce decât la şi mai multă suferinţă, aşa că relax and take it easy.

4. Atitudinea ta poate schimba realitatea. Toţi am auzit vorba "trebuie să-ţi schimbi atitudinea" sau "trebuie să ai o atitudine pozitivă" , este un sfat bun dar nu e de ajuns doar să-l spui ca mai apoi să revii la vechea atitudine.

Când începi să priveşti lucrurile cu o atitudine pozitivă în loc de una negativă percepi lucrurile din alt unghi şi asta te va face să te gândeşti de ce oare nu ai observat problema în acest fel până acum. Când îţi schimbi atitudinea îţi schimbi priorităţile şi toate lucrurile îţi vor apărea sub o altă lumină.

Pesimismul poate părea mai aproape de realitate, şi poate fiind pesimist vei observa că de cele mai multe ori ai dreptate, poate asta îţi doreşti de la viaţă, dar pe de altă parte sunt atâtea lucruri mult mai distractive decât să ai dreptate tot timpul. Dacă îţi vei schimba atitudinea pe bune, în loc să analizezi astfel de concepte din mintea ta, vei fi surprins de rezultate.

5. Scrie despre orice. Dacă memoria ta este ca şi a mea, adică ca o găleată găurită, este bine să scrii ideile undeva pentru a-ţi aduce aminte cu uşurinţă de ele. Asta te va ajuta să te concentrezi asupra lucrurilor pe care ţi le doreşti.

6. Concentrează-te asupra lucrurilor pe care ţi le doreşti nu le te gândi la cele pe care nu le doreşti. Fă-ţi un ţel şi concentrează-te asupra lui, gândeşte-te des la ţintele tale şi concentrează-te să faci pas cu pas până ajungi cât mai aproape de ele.

7. Nu amâna. Dacă toată lumea ar amâna ce are de făcut atunci foarte puţine lucruri ar fi finalizate, fii primul care treci la acţiune prin măsuri practice, fii tu cel care învârte mingea nu fi o minge condusă de forţe exterioare întâmplătoare.

8. Întâi da valoare şi apoi culege roadele, niciodată invers. Se întâlneşte des ideea că cineva trebuie să-mi dea ceva sau să facă ceva pentru mine înainte da a da şi eu ceva. Problema este că multă lume gândeşte aşa şi până la urma nimeni nu dă nimic sau aproape nimic.

Dacă vrei să creşti valoarea lucrurilor ce le primeşti (bani, iubire, bunătate, oportunităţi etc.) trebuie să dăruieşti şi tu la rândul tău mai mult pentru că pe cât trece timpul vei observa că primeşti înapoi cam tot la fel cât dai. Ar fi bine să primeşti ceva pe degeaba, dar asta se întâmplă rar.

joi, 5 septembrie 2013

How to not give a fuck sau cum să fii miserupist


     Cum să fii miserupist? Azi am descoperit secretul, toată lumea spune "am avut experienţe pe care nu mai vreau să le repet vreodată" am auzit propoziţia asta de multe ori şi sunt sigur că şi voi o mai spuneţi din când în când, dacă nu a-ţi rostit-o până acum numai ce a-ţi făcut-o involuntar, ha! :)

     Deci vreau să mă eliberez de stresul fără rost din viaţa mea. Am încercat multe lucruri, am citit multe texte filosofice şi religioase. M-am forţat să fac unele lucruri de care îmi este teamă. Am început să meditez. Fac mişcare, mănânc sănătos, ridic greutăţi. Am studiat limbajul corpului pentru a fi mai sociabil.

     WOW  sunt un om diferit decât eram acum  două luni. Mai puternic, mai încrezător, mai amuzant, mai relaxat, mai puţin stresat. Şi toate astea au meritat încercate pentru a putea să mă schimb. Dar mai este o chestie.

     Am descoperit cea mai eficientă metodă să nu dai doi bani. Da şi ştiţi ceva, este simplă şi uşor de aplicat.

     Oricine poate alege la un moment dat să fie miserupist. Dar partea cea mai dificilă şi mai interesantă este să observi exact pe ce nu trebuie să dai doi bani.

     Anxietatea şi îngrijorările sunt o formă de frică. Frică are şi o parte utilă şi acea parte nu trebuie neglijată, de exemplu când te afli în faţa unui animal sălbatic înfometat frica este ceva util ce te va face să te ascunzi sau să o iei la sănătoasa. Dar de multe ori frică are şi motivaţii stupide, şi trebuie să fii sigur că motivaţiile sunt stupide înainte de a fi miserupist.

     Cel mai bine este să te gândeşti o clipă la ce te face să te simţi aşa atunci când intervine frică.

     De exemplu zilele trecute am mers singur la cinema şi în drum m-am oprit să mănânc un covrig cu iaurt la simigerie. Din întâmplare mi se rupe dacă merg singur la film sau la restaurant, fac asta când simt nevoia şi chiar îmi place. Mai important mi se pare faptul că aveam cu mine o carte cu titlul "Cartea secretelor". Mă simţeam foarte ataşat de carte şi îmi doream ca nimeni să nu mai ştie titlul cărţii pe care o citesc, de aceea mergeam pe stradă cu titlul cărţii îndreptat spre mine, iar mai apoi am aşezat cartea cu titlul în jos pe masă. Apoi am realizat cât de stupid mă comport şi asta m-a făcut să mă amuz de comportamentul meu patetic.

     Adevărul este că nu titlul cărţii m-a făcut să par aşa, am fost cuprins de anxietate cu gândul că cineva îşi  va spune "tipul ăsta citeşte o carte cu un nume stupid, deci el este cam stupid, uite că până  şi pantofii lui sunt stupizi".

     Atunci am observat absurditatea momentului, şi am resimţit frică care era în mine, iar mai apoi detaşându-mă astfel de situaţie, am reuşit să nu dau doi bani de părerea celor din jur şi am început să nu mai ascund titlurile cărţilor pe care le citesc.